Eşecul daunează… grav sănătăţii…

—————————————————————

Eşecul nu înseamnă că n-am reuşit să realizez nimic,
Ci înseamnă că am învăţat ceva nou. Eşecul nu înseamnă că am fost un nebun,
Ci înseamnă că am avut credinţă să experimentez ceva pe drum.

—————————————————————

Eşecul nu înseamnă că am fost dezonorat,
Ci înseamnă c-am îndraznit şi am incercat.

Esecul nu înseamnă că nu am ceea ce mi-as fi dorit,
Ci înseamnă că trebuie să fac (aproape) tot intr-un fel mai diferit.

Esecul nu înseamnă că sunt inferior,
Ci înseamnă că nu sunt perfect.

Esecul nu înseamnă că mi-am irosit tot timpul,
Ci înseamnă că am un motiv ca să încep totul din nou.

Esecul nu înseamnă că ar trebui să renunt,
Ci înseamnă că trebuie să mă straduiesc mai mult.

Atunci când am luat decizii care altora li s-au părut decizii proaste, când am fost judecat şi arătat cu degetul… am ştiut de fapt ceea ce fac şi cuvintele de mai sus m-au ţinut treaz.

Eşecul şi Succesul sunt Atitudini, puncte de vedere şi nu Realităţi absolute.

Cum scriem pe blog ?

Nu sunt un blogger de succes. Scriu rar, nu stârnesc curiozitatea, am câteva comentarii şi foarte puţini vizitatori. Dacă aş scrie zilnic câteva posturi, aş comenta pe ici pe colo şi m-aş băga în seamă.. mâine poimâine aş ajunge un blogger de succes. Mie îmi place să stau în băncuţa mea, să scriu atunci când chiar am ceva de scris şi să nu mă bag în seamă prosteşte. Nu vin toţi copilaşii să-mi comenteze aberaţii, iar când comentează careva.. comentează că vrea .

Ce scriu pe blog? După o analiză mai amănunţită mi-am dat seama ce e bine să scrii pe blog. Nu vreau să abuzez de timpul liber al cititorilor aruncându-le în faţă cu subiecte plictisitoare. De exemplu o informaţie nu face rău nimănui. Asta simt, asta scriu. Ofer o informaţie despre o anumită temă. Probabil că o scriu cu o uşoară tentă de subiectivism, însă informaţia nu e personală. Îi răspunde cititorului la întrebare. Ieri vroiam să scriu despre oameni şi iubire. La un moment dat mi-am dat seama că postul tinde spre prea mult subiectivism. Este viziunea mea despre tema respectivă. Am hotărât că nu-mi pot limita cititorii la o singură viziune şi am hotărât să nu public acel articol. Doar dacă l-aş scrie într-un mod comic-ironic să destindă.. dar nu ăsta e sensul blogului. Acest articol face excepţie, dar totuşi îl scriu pe blog . Este o viziune personală la un mod de a nu limita cititorul la banalitate şi plictiseală. Poate că nu este cea mai bună soluţie, dar este o soluţie. Nu oblig pe nimeni să adopte acest stil. Concluzia n-are rost s-o scriu aici.

Cum scriu pe blog? Consider că pe lângă informaţia oferită, trebuie ca şi prezentarea să fie cât de cât decentă. Şi prin asta vreau să menţionez următoarele:

• diacritice: vreau să înţeleg ce scrii tu acolo, româneşte. Orice alt limbaj banal, de efect sau cu tentă englezească îmi provoacă o deosebită scârbă.
• text aranjat: nu turna toată informaţia la grămadă. Încearcă măcar să foloseşti paragrafe. Posibil ca cititorul să nu fie interesat decât de o bucată. Nu-l limita.
• sub-titluri: dacă tema abordată se împarte în mai multe părţi e bine să ai sub-titluri. Un text curat şi aranjat este mai probabil să fie citit până la capăt.
• culori: dacă vrei să subliniezi ceva colorează. Poţi folosi şi bold. Atrage-i atenţia cititorului asupra ideilor de bază într-un mod plăcut. Ce-i prea mult strică , deci atenţie!
• spaţiile: lasă textul să respire. Lasă-l pe cititor să se odihnească până trece la următoarea idee. Prea multe spaţii strică.
• stilul: păstrează un stil anume. Nu aici o culoare, aici altă culoare pentru aceeaşi idee. Curat înseamnă stilat.

Ce nu-mi place la alte bloguri ? Menţionez încă de la început. Dacă mie nu-mi place asta nu înseamnă că soluţia blogger-ului respectiv nu este bună. Aia simte , aia scrie . O să fac o mică listă:

• ştiri: dacă am nevoie de o anumită ştire, în niciun caz nu vreau să-ţi citesc părerea ci ştirea.
• frustrările tale: sincer nu-mi pasă că ţi-a lovit un oarecare maşina, că te-a părăsit prietenul sau soţia. Sau mai ştiu eu ce problemă mai ai şi tu.
• ideile tale: vrei să schimbi lumea. N-o să se întâmple prin intermediul blogului.
• funny: urăsc paginile care se încarcă greu din cauza zecilor de filmuleţe. Subiectiv…
• comedia ieftină: n-ai talent ? Mai rău plictiseşti.

Concluzie: tu scrii ce vrei pe blog. Dar să nu te miri că toate acele comentarii nu sunt scrise din suflet. Apropo, nu sunt frustrat că nu sunt un blogger de succes. Îmi place să cred că nu plictisesc prea tare puţinii cititori pe care îi am.

Cine ?

.. înainte citeşte de ce?

Întrebare existenţială. Sau mai bine scris “asl Pls“. Cine sunt?

O entitate materială, ceva de genu. Un om, cum am fost învăţat de mic să mă numesc. Uite-te în oglindă, n-ai să mă vezi. Dar e mare posibilitatea să ai doi ochi, cum am şi eu tot doi. O simplă analogie, diverse propietăti, design-ul schimbat pe ici pe colo. Am o fobie, mi-e frică că aş scrie, o rimă sau un cuvânt în limba engleză.

Nu sunt dezamăgit. Chiar arăt bine, deşi mi-aş fi dorit să nu am corp. Nu pun poză, căci nu-s acasă, sunt plecat. Şi ca să termin ideea, am terminat de scris descrierea.