Eşecul daunează… grav sănătăţii…
—————————————————————
Eşecul nu înseamnă că n-am reuşit să realizez nimic,
Ci înseamnă că am învăţat ceva nou. Eşecul nu înseamnă că am fost un nebun,
Ci înseamnă că am avut credinţă să experimentez ceva pe drum.
—————————————————————
Eşecul nu înseamnă că am fost dezonorat,
Ci înseamnă c-am îndraznit şi am incercat.
Esecul nu înseamnă că nu am ceea ce mi-as fi dorit,
Ci înseamnă că trebuie să fac (aproape) tot intr-un fel mai diferit.
Esecul nu înseamnă că sunt inferior,
Ci înseamnă că nu sunt perfect.
Esecul nu înseamnă că mi-am irosit tot timpul,
Ci înseamnă că am un motiv ca să încep totul din nou.
Esecul nu înseamnă că ar trebui să renunt,
Ci înseamnă că trebuie să mă straduiesc mai mult.
Atunci când am luat decizii care altora li s-au părut decizii proaste, când am fost judecat şi arătat cu degetul… am ştiut de fapt ceea ce fac şi cuvintele de mai sus m-au ţinut treaz.
Eşecul şi Succesul sunt Atitudini, puncte de vedere şi nu Realităţi absolute.
1 comentariu până acum
Leave a reply
Despre esec se vorbeste zilnic..peste tot, inziare, la Tv, in reviste de tot felul…acest cuvant este bine imprimat in inima copiilor sia dolescentilor nostri; cateodata de parinti, alteori de anturaj, de fiecare data de suflul societati in care traim.
Aceasta societate ne manipuleaza sa credem ca valoarea noastra sta in a ne ridica la un anume standard-de frumusete, de viata, de succes. Cei ce nu se ridica, sunt ratati, neimpliniti..intr-un cuvant un “esec”.
Privesc cu tristete adolescente infometate care incearca sa arate ca anorexicele din reviste, tineri care se sinucid la primul esec in dragoste, parinti care le imprima copiilor (si asta consider a fi un pacat grav)teoria reusitei, invatandu-i, cand sunt inca la varsta inocentei, ca trebuie in viata sa fie ambitiosi cu pretul durerii altora, ca trebuie sa se afirme cu pretul jignirii sentimentelor celorlalti, ca nu conteaza pe ce/cine calci in picioare atata timp cat esti cel mai bun.
Sunt insa unii (mult prea putini din pacate) care au inteles ca a fi perfect inseamna a te ridica dupa fiecare cadere, ca a ierta te face mai puternic decat atunci cand jignesti sau ranesti, ca a lasa de la tine nu te face “prost” ci bun, ca a fi amabil cu ceilalti nu inseamna ca esti fraier, ca a darui gratuit aduce fericire adevarata, ca a-ti inghiti un repros sau o crtica te face mai om decat atunci cand esti simpatic pt ca faci glume bune pe seama celui mai slab.
A fi perfect nu inseamna si nu a insemnat niciodata a nu cadea, a nu face greseli, a nu avea defecte. A fi perfect inseamna a fi aproape de Cel perfect prin excelenta, a fi intim cu Persoana Perfecta -Cristos. Mai aproape de perfectiune decat atunci cand suntem aproape de Cristos nu vom ajunge niciodata.
Aproape de El esecurile devin lectii de viata, defectele posibilitati de a ne recunoaste mici, greselile ocazii de a experimenta ca suntem iubiti cu o iubire care acopera totul.
PS: cea mai frumoasa lectie de viata am primit-o de la copilul meu de 4 ani. La gradinita i s-a facut o nedreptate, i s-a luat jucaria de catre un alt copil si apoi l-a mai si batut. Povestindu-mi a incheiat spunand: “Mama, eu n-am dat in el, pt ca daca ierti esti mai puternic”. O vorba pe care i-o aruncasem intr-o doara cu cteva saptamani inainte devenise pt el o lectie de viata pe care a pus-o in practica.
Cat de aproape sunt copiii de perfectiunea crestina, cu nevinovata si increderea lor absoluta!
Si cat de mult gresim atunci cand ii incurajam sa se conformeze idealurilor acestei societati moral decazuta!